Marketing as a story

Este ultima carte a lui Yalom pe care am citit-o. Inainte de asta, ratasem “Plansul lui Nietzsche” si “Minciuni pe canapea“, insa citisem “Calaul Dragostei” si imi placuse.

“Cu fiecare zi mai aproape” promitea sa prezinte povestea unei vindecari surprinsa din cele 2 perspective: cea a medicului si cea a pacientei (“O psihoterapie povestita de ambii participanti. Doi pe un balansoar”)  asa ca mi-am zis sa n-o ratez si pe asta.

Pe scurt: Ginny, o tanara schizoida, lipsita de orice dorinta de viata si complet blocata pe toate planurile (sentimental, profesional etc) accepta ca pe parcurusl terapiei individuale desfasurate cu doctoral Yalom, sa-si noteze gandurile aparute in urma fiecarei sedinte, iar la final sa le publice impreuna cu psihoterapeutul.

Rezumatele celor doi reprezinta partea cea mai consistenta a cartii, spumoasa si de ce nu, romatioasa pe alocuri.
Iritarea mea a crescut pe parcurs ce citeam pentru ca nu reuseam sa identific foarte clar explicatia practica a tehnicilor de vindecare aplicate. Fara doar si poate ca apreciam si apreciez calitatea naratiunii, insa pe mine latura stiintifica ma atrasese si asta doream sa aflu.

Iata ca intr-un final, Yalom se explica pornind de la definitia psihiatriei si a psihoterapiei.

“Teoria relatiilor interpersonale postuleaza ca toate tulburarile psihice (care nu sunt provocate de vreo leziunea somatica la nivelul creierului) isi au radacina in probleme aparute in cadrul relatiilor interpersonale. Oamenii pot cere ajutorul unui psihoterapeut dintr-o mare varietate de motive (depresie, fobie, anxietate, timiditate etc) dar la baza tuturor acestor ratiuni si comuna tuturor este incapacitatea de a stabili raporturi satisfacatoare si de durata cu alti oameni.. Aceste dificultati relationale isi au originea undeva, mult departe in trecut, in cadrul primelor raporturi cu parintii. Metodele disfunctionale de relationare cu parintii inainteaza in timp si isi pun amprenta pe relatiile ulterioare cu fratii, prietenii, sotii si copiii. Psihiatria, asadar, devine studiul relatiilor interpersonale, psihoterapia, corectarea relatiilor interpersonale distorsionate iar cura terapeutica ,putinta de a relationa in mod adecvat cu altii.”

In cazul lui Ginny,principalele metode pe care le-a aplicat sunt:

a) Interpretative: Interpretarea ca mod de elucidare, ca modalitate de constientizare a controlului intelectului asupra propriei existente.
Yalom zice ca “suntem bolnavi psihic in masura in care ne lasam condusi de forte inconstiente”. Odata ajunsa sa isi constientizeze fortele inconstiente care o incatuseaza, Ginny reuseste sa faca un pas important pe drumul sau de elucidare. Interesant este ca desi initial postuleaza psihoterapia bazata pe dificultati de relationare cu parintii din trecutul indepartat, totusi Yalom refuza sa o trateze pe Ginny freudian (au cateva discutii despre relatiile pe care le are ea cu parintii, despre copilaria ei etc) ci prefera sa discute despre viitor si nu despre trecut, crezand ca telurile propuse pentru viitor, perspectiva mortii etc toate acestea astepcte care privesc viitorul ies din planul constient al omului si intra in inconstient modeland comportamentele din prezent.

“Evenimentele de zi cu zi iti consuma energia, iti ineaca vointa, dar atunci cand perzi din vedere intregul vietii tale, doar atunci cand crezi ca aceste evenimente tin de insasi esenta ta. Le poti invinge cu resursele tale proprii: iti vei da seama daca numai stai si asculti si te uiti sufiecient de adanc inauntrul tau, ca evenimentele si reactiile tale la ele iti sunt vasale – tu esti stapana lor, ele depind in totalitate de tine ca sa existe efectiv.”

b) Existentiale: stimularea vointei pacientei “de a schimba, de a evolua in mai bine, vointa de a vrea.”
Se porneste – zice Yalom – cu contientizarea curentului care il poarta pe pacient prin viata sa, curent care nu are nici o legatura cu propria vointa si contientizarea tipurilor de forte care inlocuiesc vointa. Dupa Yalom, nu exista un set standard de tehnici existential. Pentru el tehnica existentiala reprezinta orice abordare bazata pe realitatile date, pe semnificatii si scop in viata, pe vointa, pe decizie, pe posibilitatea de a alege, pe angajament pe diversele perspective asupra vietii, pe discutia despre propria esenta si propria perferie.

c) de activare: prin invatare de a reactiona impotriva unui stimul mult temut. De exemplu: daca o persoana are fabia serpilor, psihoteraputul trebuie sa il invete sa isi invinga teama prin expunerea graduala la serpi. Asa si Yalom incerca sa o faca pe Ginny sa isi invinga teama irationala de afirmare a propriei vointe. A expus-o gradual la situatii diferite, incurajand=o mereu sa se afirme (sa isi puna singura intrebari, sa il contrazica, sa ceara ceea ce dorea, sa se infruie etc). Incurajarea a imbracat mai multe forme: magulire, sfatuire, persuadare, instituirea unui model, cereri imperative si ultimatumuri. Apoi a urmat generalizarea invatarii, adica aplicarea lectiei de a se exprima si in prezenta lui Karl (partenerul de viata) in mici episoade. Si ultimul si mare pas in experiorul cabinetului – laborator de invatare: intalnirile in 3: Yalom, Ginny si Karl.