Craciunul meu de-acasa

Daca ar fi sa numesc momentul din an in care familia mea se mobilizeaza cel mai mult, se aduna in intregime si se conduce dupa reguli exclusiv traditionale, atunci acest moment este Craciunul. 

De cand ma stiu, toti ai nostri sunt invitati la masa in prima zi de Craciun la parintii mei acasa. Regula de aur este simpla si nescrisa: Nimeni nu lipseste.  Deja mi-a devenit obicei ca indiferent daca sunt in Papua, dincolo de cercul polar sau Dumnezeu mai stie pe unde, pana pe 22 decembrie (maxim) fug acasa la parinti pentru ca pregatirile sunt in toi. 

Unele lucruri se schimba de la an la an: meniul, de exemplu, stabilit in functie de numarul celor care au facut indigestie anul trecut , noi membri care intra in familie, noi gadgeturi (atractia editiei 2006 a fost LG Chocolat of course..mmm). Dar cele mai multe raman neschimbate: locul la masa (fereasca sfantul ca cineva sa ocupe locul altcuiva la masa), amintirile ( atatica erai cand te-a adus mama-ta la mine si uite ce mare te-ai facut) servetelele rosii, bucuria de a fi impreuna.

E fantastic cum toti ai mei reusesc sa se desprinda de griji si sa se bucure impreuna de Craciun. Stau si ii privesc pe fiecare in parte cum rad si cum se grabesc sa povesteasca ultimele patanii si bucurii pe care le-au avut. Cunosc grijile fiecaruia si nu-mi vine sa cred cum nu se mai gandesc la ele si fiecare aduce felia lui de bucurie. Ma uit la mama si la tata si ii vad radiind, asa cum numai poate o singura data pe an se intampla. Caldura lor ma mangaie si ma dezmiarda. Sunt fericita. Copilul din mine se chitaie printre sughituri. Incep sa rad impreuna cu ai mei toti… 

Craciun fericit!

Explore posts in the same categories: My life

Tags: craciun

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.