Orhan Pamuk – Fortareata Alba – o fresca fina despre identitate si obsesia schimbarii ei proiectata pe fundalul diferentelor dintre doua civilizatii. Orient si Occident. Venetia si Istambul. Doi barbati proveniti din cele doua culturi, de-o brutala asemanare fizica, fiecare cu destinul sau si totusi parti complementare ale aceluiasi destin. In spatele relatiei dintre cei doi, relatie care trece prin diverse stadii, de la spaima si uimirea descoperirii celuilalt, la posesiune si gelozie, la descoperirea pasiunii pentru studiu, sarguinta lucrului impreuna si in final schimbul (previzibil inca de la inceput) de identitati se ascunde nevoia ciudata a omului de a deveni mereu altcineva. Pamuk marturiseste intr-un interviu ca relatia cu fratele sau mai mare, dorinta permanenta de a fi ca el, l-a inspirat atunci cand a scris Fortareata Alba.
Mare iscusit al scrisului este acest Pamuk, discret si rafinat castigator al Premiului Nobel pentru Literatura in 2006 pentru “Ma numesc Rosu”. Un asa de mare impatimit al povestitului tihnit lasand citittorul sa savureze in liniste fiecare aroma a fictiunii sale.
Din pacate, l-am citit pe vremea cand in mintea mea se invarteau doruri de texte vulcanice. Il voi reciti cu siguranta.

Orhan Pamuk