De la Stefan am primit leapsa despre cartea cu care ma delectez acum. Da, este vorba despre acea leapsa cu instructiuni foarte precise.

So, am alergat intr-un suflet si-am cotrobait prin ghiozdan si iata peste ce-am dat:
Matusa Julia si condeierul – Mario Vargas Llosa.
Rasfoiesc in goana, alerg printre pasaje semaforizate cu stikere viu colorate.. verde, rosu, verde, oranj, oranj, oranj.. (de fiecare data cred ca ma voi intorce la aceste pasaje inspiratoare si ca le voi reciti..mda. .:D …dar totusi ma gandesc ca nu e chiar intr-atat de gay sa ajungi sa ai o biblioteca multicolora de la atata amar de stickere )
Ajung in fine la pagina 123, pun degetul pe a 5° fraza.

“ – E julita, sora matusii Olga, i-am explicat.
– Cum? Faimoasa bolivianca? i se potoli entuziasmul lui Javier. Ne surprinsese tinandu-ne de mana , nu ne-am dat drumul si se uita acum fix, fara siguranta mondena de mai inainte, la degetele noastre inlantuite. Ia te uita, ia te uita, Varguitas!
– Eu sunt faimoasa bolivianca? a intrebat matusa Julia. De ce faimoasa?
– Ca antipatica, pentru glumele suparatoare pe care le faceai cand ai venit, o pusei eu la curent. Javier stie doar prima parte a povestii.
– Pe cea mai buna mi-ai ascuns-o, rau povestitor si mai rau prieten ce esti! a zis Javier recapatandu-si dezinvoltura si aratand spre “impletituri’. Hai, povestiti-mi, povestiti-mi tot!”

De-as fi pus o mie de semne, de stickere si de post-it-uri si tot n-as fi putut selecta un pasaj mai bun decat acesta, relevat de hazard si de regulile prestabilite ale lepsei.
Intr-adevar, este vorba despre relatia dintre tanarul si boemul Marito si matusa sa, Julia si nu numai. Multe povestiri, multe personaje, fiecare cu secrete, cu bune si rele.
Iar Llosa este atat de candid, atat de prietenos cu citittorii sai. A-l citi e ca si cum ti-ai intalni intr-o seara de vara unul dintre cei mai buni prieteni din facultate, absolut intamplator. Pur si simplu il simti cum se bucura ca te-a intalnit, simti cum te imbratiseaza, cum nu te lasa sa scoti o vorba pentru ca el are multe, multe sa iti spuna.. nu termina bine de povestit o istorie ca vrea neaparat sa iti mai povesteasca alta si mai buna. Rade cu toata inima, fara frustari, fara regrete.

Leapsa merge mai departe la Yoli si Sorin.