S-au publicat rezultatele studiului despre cum isi folosesc americanii timpul (American Time Use Survey). The New York Times prezinta aceste rezultate sub forma unei harti interactive foarte interesanta. O puteti consulta aici.

Asa cum arata si graficul urmator, in general americanii petrec cele mai multe ore dormind, apoi lucrand, mancand si uitandu-se la tv.

Persoanele angajate:

• Lucreaza in medie 7,6 ore pe zi,
• Se lucreaza mai mult in timpul saptamanii decat in zilele de weekend;
• Barbatii lucreaza cu 52 minute mai mult decat femeile;
• Dintre toti participantii 21% lucreaza de acasa si 86% declara ca lucreaza de la birou (totalul nu e 100% pentru ca probabil intrebarea a fost de tipul multiple choice si a permis celor care  lucreaza la birou dar si de acasa sa raspunda prin bifarea ambelor puncte);
• Graficul activitatilor celor care lucreaza arata asa:

Treburile casnice intr-o zi obisnuita:

• 83% dintre femei si 64% dintre barbati petrec timp indeletnicindu-se cu astfel de treburi (facut curatenie, mancare, spalat..activitati pe care le cunoastem atat de bine );
• 20 % dintre barati  si 50% dintre femei fac curatenie sau spala intr-o zi obisnuita:
• 38% dintre barbati si 65% dintre femei fac mancare intr-o zi obisnuita;
• Femeile petrec  in plus 36 minute fata de barbati facand treburile casnice intr-o zi obisnuita;

Numai 10% dintre cei intervievati au declarat ca sunt implicati in activitati educationale (cursuri, traininguri) si cei care au astfel de activitati in cursul saptamanii spun ca petrec in medie 5,3 ore/zi.

Timp liber:

• Barbatii petrec cu 36 minute mai mult decat femeile cu activitati precum: uitat la tv, socializare etc;
• Cea mai practicata metoda de a petrece timpul liber este privitul la tv. Apoi socializatul, intalnitul cu prietenii, participarea la evenimente . Atat in randul femeilor cat si in cel al barbatilor;
• Barbatii se implica in activitati sportive mai mult decat femeiele (21% versus 15%) si in general petrec mai mult timp cuactivitatile sportive decat femeile;
• Cei mai multi petrecareti ai timpului liber sunt persoanele in etate – 75 ani si peste. Acestia petrec in general 1,2 ore pe zi  pentru citit si doar 17 minute pe zi se joaca pe computer sau folosesc computerul in scopuri de leasure. Tinereii cu varsta intre 15-19 ani petrec 0,2 ore (10 minute !!!) pe zi citind o carte si  1 ora/zi pentru jocuri pe computer si alte nebunii tot cu compul.

Parintii:

• Daca au copilasi mai mici de 6 ani, atunci parintii patrec cam 2 ore/zi pentru ingrijirea acestora;
• Daca au copii cu varsta intre 6-17 ani, atunci parintii petrec 47 minute cu ingrijirea acestora;

Graficul petrecerii timpulu pe segmentul femei arata asfel:

Iar pentru barbati este diferit, normal:

Persoanele neangajate:

• Se preocupa mai mult de ingrijirea casei, trimiterea Cvurilor, participarea la cursuri si socializare;
• Dorm in general intr-o zi lucratoare cu o ora mai mult decat persoanele angajate;
• Petrec 2 ore pentru ingrijirea casei si gradinei in fiecare zi, de 2 ori mai multtimp decat persoanele angajate;
• Petrec in fata tv-ului cu 70 de minute mai mult decat persoanele angajate;
• Graficul activitatilor pentru persoanele neangajate arata astfel:

Cateva cuvinte despre metodologia de lucru:

Universul de cercetare vizeza toti locuitorii permanenti din gospodariile din USA, cu varsta mai mare de 15 ani, cu exceptia persoanelor care activeaza in serviciul militar, sunt in inchisori etc.

Esantionul ATUS (AMERICAN TIME USE SURVEY) este construit dupa esantionul CPS (CURENT POPULATION SURVEY) si este stratificat, dupa urmatorii 3 pasi:

1)       Reducerea supra esantionarii care se intampla in cazul esantionarii CPS: pentru ca in esantionarea CPS, statele cu populatie mica sunt supraesantionate, in cazul esationului ATUS, prcentul esantionaelor provenite din statele cu populatii mai mici este proportional cu procentul pe care acestea il au in intregul univers;

2)       Se realizeaza stratificarea gospodariilor in functie de rasa si etnia locuitorilor gospodariilor, prezenta si varsta copiiilor, numarul adultilor din gospodariile in care locuiesc numai adulti;

Existau cateva diferente intre starturi: de ex, locuitorii din gospodariile hispanice sau cele de negri erau supra esantionate.

3)       Esantionare probabilistica pe esantionaul din etapan nr 2. Orice locuitor eligibil in etapa 2 are aceeasi probabilitate de selectare;

Dimensiunea esantionului:  26.328 persoane

Rata de raspuns – 54,6%

Mai multe informatii despre culegerea si prelucrarea datelor, puteti afla de aici

I) “In anul 1952 Ernest Hemingway a publicat in revista Life o lunga proza scurta intitulata Batranul si marea. In ea era vorba despre un pescar cubanez care nu mai pescuise nimic de optzeci si patru de zile. Cubanezul acesta a prins cu harponul un marlin urias. L-a omorat si l-a legat de barcuta lui. Pana sa ajunga insa cu el la mal, rechinii ii smulsera toata carnea de pe schelet. La data cand a fost publicata povestirea aceasta, locuiam in Barnstable Village, pe Cape Code. L-am intrebat pe un pescar profesinist din vecini cum i se pare.  Mi-a raspuns ca eroul e un idiot. Ar fi trebuit sa taie cele mai bune halci de carne si sa le aseze pe fundul barcii, iar restul starvului sa-l lase rechinilor.  Se prea poate ca rechinii la care se gandea Hemingway sa fi fost criticii carora nu le prea placuse primul roman scris de el dupa o pauza de zece ani, Dincolo de rau si printre copaci, publicat cu doi ani mai devreme.”

II)  “Lui Mark Twain, cel mai hazos american al vremurior sale, ajuns la saptezeci si ceva de ani, cum sunt eu acum, viata ii parea atat de stresanta, pentru sine si pentru toti ceilalti, incat a scris urmatoarele: “Din clipa in care am ajuns la maturitate,nu mi-am dorit niciodata revenirea la viata a nici unuia dintre prietenii mei raposati.”

III) “Un om nascoceste bomba cu hidrogen pentru Uniunea Sovietica, se asigura ca o sa functioneze, iar apoi castiga Premiul Nobel pentru Pace!Acest personaj real, demn de-o fictiune de-a lui Kilgore Trout (n.a. un alt personoaj din caret si alt ego al lui Vonnegut), a fost regratul fizician Andrei Saharov. Si-a castigat Nobelul in 1975, pentru ca ceruse sa se puna capat testelor cu arme nucleare. A lui, bineinteles, fusese deja testatta. Sotia lui era medic pediatru! [...]
- S-a intamplat ceva interesant azi la serviciu, iubitel?
- Da, bomba mea o sa functioneze brici. Si tu, cum te mai descurci cu copilasul ala bolnav de varicela?”

IV) “John Dillinger , un baiat de la tara, a scapat o data din inchisoare scotand un pistol din lemn pe care il cioplise dintr-o sipca rupta dintr-o copaie. A innegrit-o cu crema de ghete! Era atata de amzant. La ordinul lui Hoover, directorul homosexual, celibatar al FBI-ului, agentii federali l-au impuscat mortal pe Dillinger; pur si simplu l-au executat in timp ce iesea dintr-un cinematograf cu o prietena, care[...] le-a ciript agentilor federali unde avea sa fie Dillinger in seara aceea. Le-a zis ca ea o sa poarteo rochie portocalie. Era unguroaica. Vorba unui vechi proverb: “Daca ai un prieten ungur, nu-ti mai trebui si un dusman.”
n.a: este vorba despre Ana Cumpanas- patroana de bordel, originara din Timisoara (cfm Wikipedia).

V) “Daca chiar vrei sa-ti scoti din minti parintii si n-ai destul curaj sa devii homosexual, poti macar sa intri in lumea artelor.”

VI) “Si azi il mai citez pe Eugene Debs (1855 – 1926) , de 5 ori candidat din parea Partidului Socialist la alegerile presidentiale:
“Atata timp cat va exista o clasa inferiora, voi face parte din ea, si-atata timp cat vor exista infractori, ma voi numara printre ei; atata timp cat va exista vreun suflet in inchisori, nu voi fi liber.”
In anii din urma, mi s-a parut ca ar fi prudent sa adaug inainte de a-l cita pe Debs, ca trebuie luat in serios. Altmiteri, multa lume din auditoriu o sa izbucneasca in ras. Oamenii sunt draguti, nu ai naibii, stiind ca imi place sa fiu hazliu. Faptul ca un ecou atat de impresionant al Predicii de pe Munte poate fi perceput ca fiind un spanac desuet, complet discreditat, este insa si un indiciu al acestor vremuri.
Or el nu este deloc spanac.”

Cele 6 pasaje sunt din Cutremur de pamant (ultima carte pe care a scris-o Vonnegut) si pe care eu le-am gasit a fi reprezentative pentru el.

Cutremur de timp este un “carcel in ligamentele Destinului, momentul in care Universul a suferit o criza de incredere“, o povestire despre  intoarcerea in timp si  retrairea ultimilor 10 ani, despre regasirea inspiratiei si a liberului arbitru “dupa cei 10 ani pe care i-am petrecut pe pilot automat“, tragica istorie a familiei sale, o reluare a credintele sale (socialiste, umaniste) etc.  Este un amestec de fiction si non fiction in acelasi timp, amuzant si trist, brutal si subtil,  asa cum cel mai probabil ca a fost Vonnegut.

Este ultima carte a lui Yalom pe care am citit-o. Inainte de asta, ratasem “Plansul lui Nietzsche” si “Minciuni pe canapea“, insa citisem “Calaul Dragostei” si imi placuse.

“Cu fiecare zi mai aproape” promitea sa prezinte povestea unei vindecari surprinsa din cele 2 perspective: cea a medicului si cea a pacientei (“O psihoterapie povestita de ambii participanti. Doi pe un balansoar”)  asa ca mi-am zis sa n-o ratez si pe asta.

Pe scurt: Ginny, o tanara schizoida, lipsita de orice dorinta de viata si complet blocata pe toate planurile (sentimental, profesional etc) accepta ca pe parcurusl terapiei individuale desfasurate cu doctoral Yalom, sa-si noteze gandurile aparute in urma fiecarei sedinte, iar la final sa le publice impreuna cu psihoterapeutul.

Rezumatele celor doi reprezinta partea cea mai consistenta a cartii, spumoasa si de ce nu, romatioasa pe alocuri.
Iritarea mea a crescut pe parcurs ce citeam pentru ca nu reuseam sa identific foarte clar explicatia practica a tehnicilor de vindecare aplicate. Fara doar si poate ca apreciam si apreciez calitatea naratiunii, insa pe mine latura stiintifica ma atrasese si asta doream sa aflu.

Iata ca intr-un final, Yalom se explica pornind de la definitia psihiatriei si a psihoterapiei.

“Teoria relatiilor interpersonale postuleaza ca toate tulburarile psihice (care nu sunt provocate de vreo leziunea somatica la nivelul creierului) isi au radacina in probleme aparute in cadrul relatiilor interpersonale. Oamenii pot cere ajutorul unui psihoterapeut dintr-o mare varietate de motive (depresie, fobie, anxietate, timiditate etc) dar la baza tuturor acestor ratiuni si comuna tuturor este incapacitatea de a stabili raporturi satisfacatoare si de durata cu alti oameni.. Aceste dificultati relationale isi au originea undeva, mult departe in trecut, in cadrul primelor raporturi cu parintii. Metodele disfunctionale de relationare cu parintii inainteaza in timp si isi pun amprenta pe relatiile ulterioare cu fratii, prietenii, sotii si copiii. Psihiatria, asadar, devine studiul relatiilor interpersonale, psihoterapia, corectarea relatiilor interpersonale distorsionate iar cura terapeutica ,putinta de a relationa in mod adecvat cu altii.”

In cazul lui Ginny,principalele metode pe care le-a aplicat sunt:

a) Interpretative: Interpretarea ca mod de elucidare, ca modalitate de constientizare a controlului intelectului asupra propriei existente.
Yalom zice ca “suntem bolnavi psihic in masura in care ne lasam condusi de forte inconstiente”. Odata ajunsa sa isi constientizeze fortele inconstiente care o incatuseaza, Ginny reuseste sa faca un pas important pe drumul sau de elucidare. Interesant este ca desi initial postuleaza psihoterapia bazata pe dificultati de relationare cu parintii din trecutul indepartat, totusi Yalom refuza sa o trateze pe Ginny freudian (au cateva discutii despre relatiile pe care le are ea cu parintii, despre copilaria ei etc) ci prefera sa discute despre viitor si nu despre trecut, crezand ca telurile propuse pentru viitor, perspectiva mortii etc toate acestea astepcte care privesc viitorul ies din planul constient al omului si intra in inconstient modeland comportamentele din prezent.

“Evenimentele de zi cu zi iti consuma energia, iti ineaca vointa, dar atunci cand perzi din vedere intregul vietii tale, doar atunci cand crezi ca aceste evenimente tin de insasi esenta ta. Le poti invinge cu resursele tale proprii: iti vei da seama daca numai stai si asculti si te uiti sufiecient de adanc inauntrul tau, ca evenimentele si reactiile tale la ele iti sunt vasale – tu esti stapana lor, ele depind in totalitate de tine ca sa existe efectiv.”

b) Existentiale: stimularea vointei pacientei “de a schimba, de a evolua in mai bine, vointa de a vrea.”
Se porneste – zice Yalom – cu contientizarea curentului care il poarta pe pacient prin viata sa, curent care nu are nici o legatura cu propria vointa si contientizarea tipurilor de forte care inlocuiesc vointa. Dupa Yalom, nu exista un set standard de tehnici existential. Pentru el tehnica existentiala reprezinta orice abordare bazata pe realitatile date, pe semnificatii si scop in viata, pe vointa, pe decizie, pe posibilitatea de a alege, pe angajament pe diversele perspective asupra vietii, pe discutia despre propria esenta si propria perferie.

c) de activare: prin invatare de a reactiona impotriva unui stimul mult temut. De exemplu: daca o persoana are fabia serpilor, psihoteraputul trebuie sa il invete sa isi invinga teama prin expunerea graduala la serpi. Asa si Yalom incerca sa o faca pe Ginny sa isi invinga teama irationala de afirmare a propriei vointe. A expus-o gradual la situatii diferite, incurajand=o mereu sa se afirme (sa isi puna singura intrebari, sa il contrazica, sa ceara ceea ce dorea, sa se infruie etc). Incurajarea a imbracat mai multe forme: magulire, sfatuire, persuadare, instituirea unui model, cereri imperative si ultimatumuri. Apoi a urmat generalizarea invatarii, adica aplicarea lectiei de a se exprima si in prezenta lui Karl (partenerul de viata) in mici episoade. Si ultimul si mare pas in experiorul cabinetului – laborator de invatare: intalnirile in 3: Yalom, Ginny si Karl.

De aproape 15 ani n-am mai stat o zi intreaga in fata tvului, ascultand numai MTV. Ieri am facut-o, fix ca pe vremurile cand eram innebunita dupa muzica lui Michael Jackson. Diferenta e ca acum Michael nu mai e. N-as fi crezut vreodata ca voi plange la moartea vreunui star, dar fara sa vreau ieri am facut- o amintindu-mi toate intamplarile din viata mea legate de melodiile lui.  RIP.

Pentru toti cei care doresc sa faca super eseuri  si sa ia nota  10 la seminarul de PR, pentru toti cei care vor sa-si dea pe spate clientii  cu know-how lor pe marketing, pentru cei care aduna fundamente spre a genera noi teorii in stiinta comunicarii, intr-un cuvant, pentru toti maniacii cu marcomul, am o veste buna: Fundatia Friends for Friends (FFFF) a inaugurat de curand o bibiliteca special pentru ei.

Iata despre ce este vorba, cateva detalii preluate de pe blogul Monicai Jitariuc:

“SEDIU:
Biblioteca are sediul pe str. Academiei, nr. 39 – 41, etaj 3. Ea este deschisă pentru clienţi, colegi, studenţi “şi pentru oricine mai vrea să înveţe”.

CUM IMPRUMUTI CARTI
În acest moment, pentru a mări fondul de carte, un abonament la biblioteca Fundaţiei Friends for Friends presupune donarea unui titlu relevant.

PENTRU DETALII DESPRE ABONARE
Scrieti-i cu incredere Corinei: corina@friendsadvertising.ro.”

Felicitari pentru initiativa, Friends! Va doresc multe carti bune si multi cititori care sa le devoreze. Ar fi tare dragut ca din cand in cand sa organizati si intalniri in biblioreca voastra, prilej cu care toti impatimitii de comunicare sa se imprieteneasca.  

P.S. Eu + Catalin venim cu Tribes a lui Godin si The New Rules of Marketing & PR.

Dupa Todd Kasdan– director al Laboratorului de studii ale anxietatii sociale Universitatea Manson– oamenii fericiti sunt cei care au relatii importante cu cei din jurul lor, care simt sentimentul recunostintei si care traiesc in prezent, deschisi catre nou si cu o buna doza de curiozitate.

Toate bune si frumoase pana la punctul 2, unde apar diferente majore intre barbati si femei. Adica, studiile precedente i-au dat lui Todd Kashdan insighturi cum ca barbatii ar simti mai putin sentimentul de gratitudine si implicit de well-being.

Si pentru ca omul este curios si probabil fericit (judecand dupa teoria lui ) a facut o cercetare atat pe studenti cat si pe adulti, in care i-a rugat sa descrie ceea ce au simtit in momentul primirii unui cadou.

A aflat ca atunci cand primesc un cadou, femeile raporteza niveluri mai ridicate ale recunostintei decat barbatii si sentimente de indatorire mai scazute decat acestia. Barbatii mai in varsta tind sa simta emotii negative mai puternice daca darul vine din partea altui barbat.

Explicatia pentru limitarea barbatilor in simtirea bunastarii vine din faptul ca, inca din frageda pruncie, baietii sunt educati sa-si controleze cat mai mult emotiile si sa si le ascunda pe cele mai soft dintre acestea.

Sursa - Science Daily.

Cateva intrebari fara raspuns:  dar daca totusi ar fi vorba despre un Aston Marin  (taaah!), primitorul ar simti mai putina recunostinta decat o primitoare? hm! si daca intre barbatul mai in varsta primitor de cadou si barbatul oferitor de cadou exista o legatura sufleteasca, batranul ar mai avea emotii negative? Destul de greu de raspuns. 

Pe www.illuzia.net am gasit un film interesant si emotionant despre noi si  evolutia noastra “din cele mai vechi timpuri pana astazi”:D, o paralela intre evolutia embrionului si a umanitatii, un colaj de fragmente din filme celebre, totul finalizat cu o chestiune pe cat de dureroasa, pe atat de adevarata: “La souffrance nous force a renaitre”.

Enjoy it!

EMBRYO SD from illuzia.net on Vimeo.

In luna februarie 2009 Gustos.ro a realizat un sondaj de opinie cu tema conditia femeii in Romania. La acest sondaj au participat 2.252 femei care au raspuns la diverse intrebari legate de: frecventa de a gati, frecventa si importanta feedbackului primit pentru cele preparate, distribuirea sarcinii de a gati in cuplu, opinia femeilor privitoare la “gatitul este datoria femeii in familie”, satisfactia femeilor cu viata, cu veniturile castigate, cu viata de familie etc.

Iata, mai jos cateva dintre rezultate:

În general, femeile petrec între una şi două ore pentru o sedinta de gatit

La întrebarea “Cât durează în medie o şedinţă de gătit”, 50% dintre respondente au spus că petrec în bucătărie între una şi două ore, iar 26,8% au spus că o şedinţă medie durează între o jumătate de oră şi o oră. 16,7% au declarat că gătesc, in medie, între două şi trei ore, 5,6% petrec în bucătărie mai mult de 3 ore şi doar 0,4% gătesc mai puţin de 30 de minute.

Cele mai multe femei nu primesc niciun ajutor de la cineva atunci când gătesc

53,7% dintre femei au declarat că gătesc singure, fără să beneficieze de vreun ajutor primit de la cineva. 38,3% au afirmat că primesc ajutor din partea partenerului de viaţă atunci când gătesc şi doar 8% primesc ajutor de la mama/o prietenă/altă rudă.

Majoritatea femeilor gătesc in fiecare zi

La întrebarea “Cât de frecvent obişnuiţi să gătiţi”, 51,9% dintre respondente au declarat că gătesc în fiecare zi, 44,5% gătesc destul de des (2-3 ori pe săptămână), 3,2% destul de rar (2-3 ori pe lună) şi 0,4% foarte rar (2-3 ori pe an).

În majoritatea cuplurilor, femeia găteşte mai mult decât partenerul de viaţă

În ceea ce priveşte persoana care găteşte mai mult în cuplu, 42% dintre femei au declarat că ele gătesc semnificativ mai mult, 38,2% că gătesc mai mult, 9,2% au spus că ambii parteneri gătesc în mod egal şi doar 1,2% se află într-o relaţie în care găteşte mai mult partenerul, 0,4% au spus că găteşte mai mult partenerul şi 8,9% nu au răspuns.

De obicei, femeile primesc feedback pentru ceea ce a gatit

Întrebate fiind cât de des primesc feedback de la familie/partener/alte persoane pentru ceea ce gătesc, majoritatea (45%) a declarat că acest lucru se întâmplă destul de des, 38,1% au spus că primesc feedback chiar foarte des, în vreme ce 3,3% au spus că niciodată nu primesc feedback pentru ceea ce au gătit.

Feedbackul primit de la cei pentru care s-a gătit este foarte important pentru majoritatea femeilor care gătesc

51,8% dintre femei au declarat că feedbackul este foarte important pentru ele, 39,4% au afirmat că este destul de important, 6,7% consideră feedbackul primit puţin important şi doar 2,1% îl văd deloc important. Importanţa feedbackului primit este mai mare pentru femeile proaspăt căsătorite sau cele care locuiesc cu partenerul. În schimb, femeile care sunt căsătorite de mai mult de 5 ani nu pun atât de mult preţ pe feedbackul primit.

Majoritatea femeilor sunt de părere că “Gătitul este datoria femeii în casă şi familie”

La întrebarea “În ce măsură eşti de acord cu următoarea afirmaţie: Gătitul este datoria femeii în casă şi familie?”, 60,3% s-au declarat de acord, 37,5% s-au declarat împotriva afirmaţiei, iar 2,2% au ales să nu răspundă.

Majoritatea femeilor sunt mulţumite de felul în care gătesc, de locul de munca, de veniturile castigate,  de viata de familie si de viata lor in genere

La întrebarea “Cât de mulţumită eşti de felul în care găteşti?”, 39,7% dintre femei s-au declarat mulţumite, 28,9% au spus că sunt foarte mulţumite, 9,6%, nici mulţumite, nici nemulţumite, 0,5% nemulţumite şi doar 0,2% foarte nemulţumite.

În privinţa satisfacţiei în legătură cu locul de muncă, 45,8% dintre femei s-au declarat mulţumite de acest aspect, 21,8%, indiferente (nici mulţumite, nici nemulţumite), 21,1%, foarte mulţumite, 7,8% nemulţumite şi 3,4% foarte nemulţumite.

La întrebarea “Cât de mulţumită eşti în viaţa de familie?”, 47,3% au răspuns că sunt foarte mulţumite, 42,8%, mulţumite, 8,1%, nici mulţumite, nici nemulţumite, 1,3% nemulţumite şi 0,5% foarte nemulţumite.

40,5% dintre femei au declarat că sunt mulţumite de veniturile pe care le câştigă, 28,1% sunt nici mulţumite, nici nemulţumite, 17,6% sunt nemulţumite, doar 8% sunt foarte mulţumite şi un procent de 5,8% sunt foarte nemulţumite.

La întrebarea “Cât de mulţumită eşti în general de viaţa ta?”, majoritatea respondentelor au declarat că sunt mulţumite, 20% chiar foarte mulţumite, 13,7% nici mulţumite, nici nemulţumite, 2,7% nemulţumite şi doar 0,8% foarte nemulţumite.

Gătitul nu este o povară pentru femei

Întrebate fiind dacă simt că gătitul este o povară pentru ele, o majoritatea covârşitoare de 89,9% dintre femei au răspuns că acest lucru nu este adevărat, în vreme ce doar 5,3% au fost de acord cu această afirmaţie, iar 4,8% au decis să nu răspundă.

Cele mai multe femei gătesc pentru că le face plăcere

În ceea ce priveşte motivaţia pentru care gătesc, iată care sunt rezultatele: 27% dintre femei consideră că gătesc pentru că le face plăcere, 24,7% gătesc pentru că doresc să mănânce sănătos şi vor să aibe un control asupra calităţii mâncării, 13,1% fac acest lucru pentru că e mai ieftin să găteşti decât să cumperi mâncare deja pregătită, 11,4%, pentru că trebuie să se hrăneasca, 5,6%, pentru a-şi impresiona partenerul de viaţă, 5,5% pentru că îi creşte stima de sine şi în ochii celorlaţi arată că este o bună gospodină, 4,8% pentru că este datoria lor de a găti în casă şi familie, 2,9%, pentru că au timp liber, 1,9%, pentru că ţin o cură de slăbire şi doresc să aibă control asupra caloriilor, şi 1,8% pentru că şi prietenele lor gătesc şi au subiecte de discuţie pe această temă si altele -1,3%.

Este primul documentar 3D al trupei U2 (prezinta secvente din concertele lor din Buenos Aires) si primul documentar in format 3D pe care il vad intr-un cinema din Romania. A fost regizat de Catherine Owens si este primul film produs pentru a fi difuzat exclusiv in 3D si digital cinema.

Ai ocazia sa il vezi pe Bono cum “iese’ din ecran si iti face cu manuta, sa le asculti cantecele cu mesaje umanitare, sa simti aproximativ atmosfara de la concertele lor si …sa te batai cu scaunul  impreuna cu toti vecinii din acelasi rand.